au vrut să ne stingă luminițele din ochi
suflau cu putere
pînă ce am învățat să zburăm
cu ochii închiși

ne țineam de mîni și zburam ca orbii
rîdeau nevăzînd
în noi razele

au suflat pînă s-a terminat aerul
pînă le-au crăpat toracele
cînd au căzut la pămînt
am deschis ochii

ne țineam încă de mîini
deasupra lor eram zei
cereau îndurare
și îndurarea înlăuntru a ars

lacrimile ne erau luminițe aprinse
dar nu lacrimile
ci ochii în care se priveau
i-au ucis.