do este de fapt șapte
drumului
nu. nu e ceea ce pare... și nici hitchcock nu e

când se întoarce acasă do aruncă sacoșele
haina își dă foc lasă ridurile să o plimbe în lesă
dincolo de toropeala înrămată a oglinzilor
ochiul său e o ușă pe sub care poștașul strecoară cartoline
factura întreținerii do repetă a opta zi din săptămână
verbalizează cu albul abraziv al pereților.
camera ei - un stomac nebărbierit - îi devoră cicatricile
și pistruii do și-a lăsat burta despicată... intestine cheaguri
carnea vânătă între vergeturile cearșafului (locul în care șapte,
de fapt cealaltă față a lui do, își ghemuia prezența)

acum stă picior peste picior vișina putredă și
nevrotică în după-amiaza aceea strigase apăsat...
șapte privea prostit prin perdeaua paharelor mătușile ciocăneau
la început discret apoi au spart lacul dușumelilor
toate - o singură mână
capul... umerii... bustul. doar o secundă
și bătrânele croșetau la ciorap șapte nu se mai locuia
își înnodase călcâiul în dansuri de cobră rudele sale
i-au băut picioarele. do se caută de atunci
pe vechile docuri de ciment și la doctori
în întunericul cinematografelor sub măștile de clovn
prin circuri...
priviți-l cum râde
ține capul afișului
pe poduri încă plutește mirosul său cât un pumn
de copil șapte-i în caii de poștă do speră la oprah
dar oprah e și ea doar o voce
graseind jumătățile de adevăr:
pacea vine cu lupii pacea vine oricum

și se pierde mereu sub sorele saturnian do scanează apele
fricile curg prin do (știe însă că vreo 70 de procente ale corpului său sunt de apă)
... e o mare învinsă șapte - un flash
animalul docil și estetic... diminețile unui moft alienant
o statistică de pe google extensia unui gând
o saga (ne)spusă
privirea ciacâră a pisicii îmbrățișarea mulatră
pe vestoane decorația vreunei fapte eroice
do urăște egoismul eroilor o trimite-n convulsii
febră și friguri. la 12:00 do își dă sângele

și toate (fără nici o excepție!)
sunt o joacă a lentilelor,
fir-ar să fie!