Un gând păgân în suflet de creștin
e de-ajuns ca să distrug-o lume,
căci tot ce-n soare și prin soare vine
mai pur ca lacrima se cere-n sine-a fi.
Iar dacă raza în a ei splendoare
aduce-un aer de puroaie și amar,
plăcerea voi voii s-o sufăr
sub o umbrelă cu-ntuneric
și dohan.
Se poate ca o umbră a curviei
printr-o rațiune pironită-n Cruce
să izvorască dor idei păgâne
fără-a primi calvarul pur în dar?
Și-apoi Lumina încă s-o păzească?
și totuși…
Lumina încă ne iubește!