am visat că ne plimbăm pe marginea lunii
o promenadă printr-o pădure deasă
și razele alea care gem de sclipire la tot pasul
până la genunchi ne intrau picioarele în nisip
mai era și un lac fără unde o fântână cu
tălpile scurse până în miezul luminii
îmi vorbești despre gelozie sau despre substanța
resemnării despre ființa roasă de sine
eu aș putea să te ridic pe arătător sau pe
degetul mare până la cafeaua de dimineață
la primul fum de țigară
singurătatea din primul fum de țigară

apoi luna ca un pântec fecund luminându-te
de jos în sus de la tălpi la frunte
te depărtezi ile îmi vorbești despre gelozie
eu am visat că ne plimbăm pe marginea lunii
toată lumina aia alegând pe pulpele noastre
și mă grăbeam ile mă grăbeam
să te aprind ca pe ultima țigară

fum cu fum
doar inspirare
cu respirația încătușată
așa
ca să nu mai pleci niciodată