Poți pleca, nu te-ascunde-n viața mea,
ești o rază care arde orice stea,
suntem stele puse în univers
și minți adierea ultimului meu vers.

Din iubire ne-am făcut un rai în inimă,
între oameni totul este iad și minimă
ți-a fost întelegerea printre a ta ceață
cu visul condus cu frică de paiață.

Nu m-ai privit, nu te-ai privit pe tine,
egoiste îți sunt cărările anodine,
nu vedem adevărul, tristă e cununa,
am orbit cu toții și iubim minciuna.

Spuneam că la început a fost cuvântul
ce-acoperă iubirea și mormântul,
cea mai mare frică nu este moartea,
ci riscul de-a fi vii. Moare dreptatea.