nu-și amintește cum a trecut prin sârma ghimpată
doar că ploua rău și soarele respira printr-un pai
se afla atunci acolo și asta era deja o victorie
zilele fuseseră clape ale unui pian
dar nu-i plăcea muzica atonală

- încercam să mă obișnuiesc cu acel necunoscut din mine
să mă abțin să nu-l arunc noaptea din tren

- acum am găsit pe stradă pisica lui bulgakov
o mângâi
negrul se ia pe mâini
înăuntru gândurile înfloresc