E pace-n sine și-i trecut de toacă
Gândesc la cât de liniște e-n sate,
Că-s spre repaos de Divin lăsate.
Și ploaia prin văzduhul lin se joacă

Cu aripa vre unei păsări mate.
Amurgul roșu-n cer a prins să facă
Și ziua-n noapte stă să se prefacă;
Sunt clipe în vecie înrămate.

Eu, în chilie, aprig port tăcere
Urechea țin lipită de pământ
S-aud cum crește,-n iaduri de plăcere,

Sonetul. Are rădăcina-n cânt
Tulpina-i stropi de raze-n mine cere
Și-mbobocește tainic în cuvânt.