Candva cu inima-asternuta-n poezie,
Eu adormitam fara de simt viu
Si limpede ma afundam in vise de trezie
Ce m-afundau din lumea cenusie.

Trezit din visele cu stele dezmierdate-n soapte,
Far` de cuvinte , ramas sur in viata dintre zi si noapte,
Am resimtit acel misterios oracol-
Ce vietii de acum albastra mi-e dat ca un miracol!