mi se pune pata
să scriu un poem patriotic
ceva despre mirosul de pîine
despre holdele mănoase
despre oamenii muncii de la orașe și sate
despre copii care rîd în soare,
să înfățișez munți înalți brazi izvoare limpezi cer azuriu
pe scurt obișnuita poliloghie despre
patria mea mămoasă
taman azi la o dată istorică
întoarcerea armelor
o chestie care seamănă a dracului cu trădarea aliatului
în numele unei cauze nobile
(asta cu noblețea merită dezvoltată)
dar nu mi se-arată
nimic sacru
un fulg de albatros trecut prin plaja cu resturi petroliere
mă face să strănut
sănătate îmi spune daimonul
patriilor noastre nevăzute