Cărei lumi
mă voi închina îndoit
celei ascunse?
celei absente?

poate
aceleia unde
mă vor însoți
închipuirile

ele sînt singurele
răsfrîngeri și-nfrîngeri
de care nu mă tem
(cum de propria umbră)
să nu devină prea libere
și prin ele însele
să alcătuiască
un tărîm prielnic
tuturor dorințelor

dar

și înțelegerii
că nu închinul
ci îndoiala definește
și-i determină tainei
destăinuirea în toți
și-n fiecare - altfel
prin vis ori iubire?