te simt ca pe o adiere,
oricât te-aș respira, n-ar fi îndeajuns,
să mă satur de tine.
și mai simt că sunt fulgul, suflat de văzduh
înspre tine.
printre genele tale m-așez,
să-ți privesc în ochi, clipa de fericire.
o păstrez
și-mi acopăr sentimentele cu ea.
apoi, pe-al tău trup mă preling alene,
îmi lipesc inima de-a ta.
respirăm, inspirăm amândoi, aceeași adiere.



22 august 2010