Iubito, toamna e doar lin tăcere
Ce cată înspre iarna sidefie
Și chiar de ger în trupuri o să fie
Aceste vremuri sufletul ni-l cere.

Stăm arși în ropote de veșnicie
Cu steaua grea horindu-ne-n viscere
În Căi Lactee visuri austere
Ne sunt prilej de jind și voinicie.

Să lași pe toate, vino de îndată
S-a copt în lanuri cripticul porumb
Și firea de pocale-mi e redată

Și luna s-a făcut doar cât un bumb
Să vii fără-ndoială-n mine, fată
Căci timpul are graiul trist, de plumb.