când tu te apropii
toamna se dă la o parte
depărtarea e cerc aruncat de delfini
așteptării

te visam între cânt și tăcere de mult
nu știam
ce lumină pierdusem
prin rana aceea dintre moarte și dor


când ai venit s-a lăsat o mirare
ca o strigare albastră de păsări
ca o punte subțire de in
între două vârtejuri de spaimă
o ruptură de gânduri timpul strâns într-un nod
lângă drumul de ieri
nicăieriul săpa
ascunziș


mă ridic
se acoperă vremea
cu ape senine
plouă cu dragoste
peste tot ce nu știm
să uităm