soarele s-a spart în oglindă
ruginite cioburi pe sub pași
scârțâie
singurătatea
prin oase veștejite
e-o pulbere-aurie vremea
depusă în riduri și cearcăne
reumatice gânduri
de toamnă se scutură
un iepure speriat
viața o rupe la fugă
de umbra ei
pe câmp o coasă grăbită
se-apropie fâșâind
parcă taie ziua-n bucăți
sângerând amurgul cotește
pe după nucul sub care
iubirea a prins coajă
gutui luminează
sternul nopții
sărutul adoarme la căpătâi

(23 sept. 2010)