dacă ar merge motocicleta albastră
te-aș plimba pe transfăgărășan
prin pădurile de brazi acolo unde siluetele
înaltului umbrele singurătății se apleacă
prin ace și cad pe pământ

acolo unde întunericul îți va sclipi
în păr mâinile tale se vor face cerc în
jurul meu și căluți năstrușnici dezmărginiți
vor zbura cu bătăi năvalnice de inimi
și da elena
inimile noastre vor bate prin pleoapele cerului
undeva/între închis-deschis/
ca o clipire ca o clipire

dar motocicleta albastră nu merge elena
așa că stăm acasă cuminți
eu într-o cameră vișinie

tu
într-o fericire șuie