ar putea fi un deja vu
o cupă de toamnă în mâinile tale
și frunza rătăcind pe conturul apei
nedefinit

să-ți spun câte ceva despre timpul
strecurat în sânul meu
doi ani de abateri temporare
apoi întoarcerea în cuib

eu nu mai cred

dar azi e toamnă
și toate frunzele s-au strâns ghem
în inima mea
vrând să sape tot mai adânc

a ruginit locul în care-ți strângeam mâinile
în palmele mele
și respiram împreună
prin culoare

azi nu mai cred

spun melcului strivit de sub călcâi
să-și caute alt adăpost
aici o să continue să plouă
până ce ultima frunză
se va odihni pe brațele tale.