atât mi-a rămas…
numărătoarea inversă ce continuă
în colțul pustiu de viață
și enigma dragostei cu sens unic
ce m-a îngenuncheat în țarc de gând
pe cojile de nucă

plouă cuvintele în ruga spre înalt
și nu se mai pot aduna într-un sonet de iubire
despletitele chemări al adâncului
din cremenea ce pare a fi
best seller cu enigme
surde

vântul împilează pasul în vârtejul unui câine
legat la poarta ferecată cu laț
pregătit pentru fiara ce a ucis iubirea
cu rânjet deghizat în cuib de păsări
cu pene arcuite-n ghergheful cusut
în trupul ce-și bea silabisind
cana cu otravă
rece

a mai rămas puțin pe buza cănii
plouă cu vânt acrit
și încerc să mă ridic
alunec pe finalul nud
când scriu în arabesc best sellerul
ea citește monocord
zațul liniștit
cu sânge rece.