Am fost la Carnavalul Clovnilor Triști
Cu lacrimi negre pictate pe fețe
Un spectacol sumbru cu deprimanți artiști
Fără pic de viață îmbrăcați în zdrențe.

I-am privit pe scenă și am plâns îndelungat
Iar la final le-am aruncat lalele negre
Apoi mi-am dorit să nu fi existat
Într-o lume în care parcă nimeni nu te vede.

Și uneori vreau să dispar definitiv
Când nu mă încălzește speranța de mai bine
La un alt spectacol depresiv
Clovnii triști vor plânge pentru mine.