Știi, noi am tot trăit
Uitând fiecare moment clădit...
Nici măcar nu ne-am gandit
La timpul ce l-am risipit.

Iar acum nostalgia ne apasă
Și nu ne lasă
Să intrăm în a vieții transă,
să gustăm minunata angoasă...

Ne-am născut nemuritori
Ca să putem muri de nenumărate ori
să putem uita durerea
din care in mod constant s-a născut plăcerea.