Reazemul crinului alb putrezește...
Soarele-apune trist ascuns de trei spini,
Vântul, prin pomi de toamnă jelește.
Iubita mea, e vremea să plângi, să suspini.

În apa de toamnă, murdară, mocirlă
Un chip nu-i de-ajuns ca să te zărești,
Zadarnic mă uit, zadarnic dorești.
E vremea târzie; în întunecime durerea-i crescândă.

Un soare-a apus, un crin a murit
De trei spini s-a aflat și el străjuit.
Deasupra e Negrul, sub noi este Hău
Și cârduri de negri cocori și frigul sunt semne de rău.

De-ar muri totul, deveni-voi mormânt,
Zid nesurpat la al lumii hohot.
Bată-n biserici al vostru clopot,
Zâmbind arunca-voi lopata-mi cu pământ.

Morminte de stele și sori înnegriți
Acum e-ntuneric, puteți să zâmbiți.
Voi flori preafrumoase și pomi înfloriți
E frigul sub zero, puteți să zâmbiți.