Dă-mi cheia sufletului tău,
Ca să pătrund în tine
Și jur că nu iți va fii rău,
Dacă rămâi cu mine.

Nu îmi trebuie spații largi ,
Nici locuri luminoase,
Pe care în mii de anii să le parcurgi,
Nici mese somptuase.


Mă mulțumesc și cu puțin!
Cu pâine și-un pahar de vin,
Mă poți băga în beciuri reci ,
Să zac mereu între pereți.

Ba ,nici mâncare nu mai vreau și jur nu-mi va fii sete!
Primește-mă atât doresc ,nu vreau s-aud regrete!
Jur, cheia ca să ți-o arunc odată-nfipt în tine,
Acceptă să îmi fii cavou și să te-ngropi cu mine!