Ma înfășurați în bucuria din care am plecat
în noaptea de coșmar.
Acum sunt părăsit
într-un ținut îndepărtat
unde se întâlnesc mările,
soarele răsare și apune din ape.

Copacii nu mă recunosc,
ninge cu dor
pe albul zăpezii din gânduri,
scriu poeme,
măștile mele cad în apele golfului
de unde vin și pleacă zilnic
vapoarele lumii.

Tu nu vii, nu m-aștepți, nu știi,
plouă cu depărtări,
uitarea face zid.
Dincolo de mine e apa,
dincolo de tine pământul.
Cerul e liber, aștept un zbor,
o axă între doua puncte
imaginare
unde a rămas iubirea,
neliniștea și teama.

Totul e mort, nu apare nici visul
doar hazardul învinge închipuirea
mai degrabă decât moartea.