M-am așezat la masa din bucătărioară
Punându-mi în ceașcă, cafeaua amară,
Ce-o beau mereu plină de zaț,
Fumând o țigare ce are s-ajungă mai târziu în vreun șanț.

Fac politică , citesc ziarul , mă informez,
Îmi fac speranțe și adesea visez
Că-ntr-o zi voi pleca ,uitând de bani,
În vreo țară străină pentru vreo câteva mii de ani.

Îmi ung pâinea cu miere și unt
Ascultând știri despre mine,fără a știi cine sunt:
Un om fără identitate,pe care îl cunoașteți cu toți
De la simpli cerșetori ,câini până la hoți.

Un om într-un petec de soare,
Cu aceleași veșnic întrebări iscoditoare,
Ce-a adormit într-un târziu
Și pe care-l cunoașteți cu toți...dar eu ,nu mă știu.