Sus la amiază ,
O biată vază
Și-un dormitor,
Multicolor.

Au dat restanță
Din importanță
În fața sentimentelor
Care se nasc și care mor.

Am pus o floare
Din întâmplare
În vaza care s-a spart ușor
Precum iubirile ce dor.

În urma ei n-a mai rămas
Decât o voce fără glas
Și un pat moale,simplu și mare,
Ce plânge-a jale,azi după floare.