Născut-au mii și mii de vieți
Cărând povara lumii asta,
Săraci, ologi și prinți semeți
Au ratacit in șir, și basta.

Între copii, un cap plecat
Cu plete-n vant și-o torță vie,
Înspre părinți și frați a luminat
Graind despre ce-a fost și-o să mai fie.

Noi plângem azi un trup lăsat,
Dorim să-l auzim cum tună,
Dar sufletului ars nu i-a păsat,
Dinspre apus între Carpati, furtună !

Noi rătăcim și azi prezenți
În sărăcie, lipsă și minciună,
Dar Domnul e cu el si cântă-n strună.
În nemurire noi suntem absenti,
Dar doina lui e pururea străbună !