îngeri cu fețe murdare îmi zâmbeau
le simțeam atingerile aripilor pe șira spinării
îmi sprijineam capul între mâinile tale

aici

ne-am desfăcut geamantanele cu amintiri
le-am aranjat pe rafturi ca pe niște poze înrămate
arătau ca niște ferestre mici pentru șoricei dintr-o biliotecă a uitării

durerile mele și defectele tale ne fac să ducem o viață fără umeri
pereții se hrănesc cu oase

sentimentele noastre niște haine uzate într-un dulap oarecare
aș deschide o cutie muzicală
apoi vom adormi împreună cum obișnuiam