Nu ți-am mai scris de mult.

De ce ți-aș scrie?

Cred că, de fapt,

Mereu mi-am scris doar mie.

Mie mi-am spus că mi-este dor

De tine,

Mie mi-am spus că te iubesc,

(Știi bine,)

Mie mi-am spus

Că fără tine mor

Și, precum Narcis

am căzut răpus,

Asemenea,

Doar că de jos în sus

Și astfel, nu m-am înecat

Ci am rămas

Atâta timp mirat

Că vorbele-mi spre mine

N-au mai murit

Și mai trăiesc

(cam greu, ce-i drept,)

Cu gândul

doar la tine.

Ele-ți vor povesti

Cât mi-e de bine

Să mă strecor

Pe ușa literelor vii

Ori printre

Ale viselor ferești

Să aflu ce mai faci,

Cum mai trăiești,

Pe unde mergi

Ori dormi,

Cu cine faci copii...

Mi-e dor,

Mi-e tare dor,

Dar... deja știi...

Þi-am scris atâtea,

Câte-ncap în vis.

Of, iarăși uit:

De fapt,

Mie mi-am scris...