Fericit sunt când îmi prind fluturatecele gânduri,
Pribegite în văzduh, așezându-le pe rânduri.
Gânduri plutitoare-n aer, pribegite printre flori,
Poate sunt sub ocrotirea Parnasidelor surori!(?)

Gânduri ce mereu, mereu, își iau zborul doar la tine,
Mângâindu-ți buze moi, te sărută făr’ rușine,
Și întoarse înapoi, se aruncă pe hârtie,
Ținând lira-n mâina mea, îmi slăvesc speranța vie.

Și sunt vesel că-n cuprinsul caldelor închipuiri
Tainele-mi n-au țărmi sălbatici, nici simțirile-ngrădiri,
Și de dragoste încinsă inima duios săltând
Smulge-o harfă de la maluri și o ia în cer cântând!