sunt primul care scrâșnește dinții
porumbeii își iau zborul de pe pervaz
văd cum sunt înghițiți de soare

deschid geamul
zgomotul mișcă frunzele
răcoarea tabără pe mine cu pumni mici

sunt destul de adormit nu disting
o baltă de un câine chircit

din acest moment mă gândesc la tine
este atâta tăcere în casă când mă gândesc la tine
și toate simțurile revin în trup
ca niște muncitori la lucru

nevoile fiziologice înlocuiesc
rugăciunile de dimineață
văd toată mizeria din mine ca pe o comoară

pun ibricul în palma de foc a aragazului
rămân cu mâna pe mâner
aștept să mă frigă

am multă răbdare în durere
dar asta e altă problemă