Ce-ar fi să am noroc și poarta să-mi deschidă
Chiar Sfântu Petru vesel cu fața lui candidă
Și prea convingător El să îmi spună
Că moartea nu-i decât o poantă bună?
Să râd in hohote că am murit,
Să râd prostește, râs de neoprit...
Și dacă totuși e o glumă proastă
Ivită din a Nemuririi coastă?