Și cerul, contenind de fulgi risipa,
Își ține marea de nămeți întreagă
Deocamdată. Este iarnă, dragă...
Iubito, mângâie-mi încet aripa

Ca zborul meu alene să se dreagă,
Văzduhului nu îi priește pripa.
Secunda trece și-i urmează clipa
Când oamenii mă ceartă și mă neagă.

M-adăpostesc în sfintele refugii
Acolo unde zace veșnic mir.
Nu-s rușinat de întocmeala fugii

De rostul ei însă, pribeag, mă mir.
Recad precum în ger în frica rugii
Și-un colț de Rai din văzul meu admir.