tăcerile dense și simultane
topesc îngerii
în simetria oglinzii poliedrice
speranța absoarbe ochi
de culori diferite
refuzul luminii
zvârle pe trepte
două globuri
prizoniere ale meridianelor
și paralelelor proprii
indecizia sparge goluri albastre
două colivii rotunde
rostogolesc
aceeași melodie
fără început
fără sfârșit
fără griji
dimineți pentru nenăscuți.