stau
îmbrăcată și știi
în buzunare am pus bucăți mici mici
și lungi foarte lungi de sfoară
am împachetat fâșii de vis
le-am pus la uscat
cum ai spus
în zori le-am culcat sub copacii aceia bătrâni din dreptul cetății

Da
am împachetat
cu timpul pe umăr
cu pielea scoasă din joc
nu lasă urme de viață

când se va deschide ușa nu mai e mult

totul în casă e stins
gazele lumina și cerul le-am stins
restul
fiecare chitanță
am pus-o în cutia poștală
cheia
am agățat-o acolo
știi
de castan

dacă îl taie
o cheie nu pleacă
ciorile nu mănâncă chei
ciorile mănâncă cercei
spunea mama