în sighișoara ceasurile turnurilor-s oarbe
umbra se reazemă de zid cu larmă de chefliu
breslași imaginari se-ntrec să-mi vândă
râvnitele potcoave ale unui achingiu

barierele în clar de lună par spânzurători
simt fără de motiv un nod în gât
prin borte liliecii scot țipete de-amanți
mă prind în brațe și îmi e urât

pășesc pe străzi înguste cu miros de eșafod
deasupra stelele mugesc a abator
întâii fulgi se-afundă în goruni
cu greutatea lamei de topor

uit cine sunt și încotro-am pornit
doar ochii-mi ard și-aruncă reflexii de gutui
și se îndreaptă către cer cu-nverșunarea
copilului ce-nalță zmeul lui