Casa mea
așezată pe coasta unei văi
ferestre mici
lumina intră greu
dar atâta timp cât cumpăr iluzii
pentru zile când nici o rază
n-ajunge păsării prin ochi
mă-nfrunzesc

noaptea-și uită penița
la margine de prag
dealul lângă numele filei
își ține capul în pumni
așteaptă amurgul
fiecare literă
e tăiată de petala crizantemei
umbra-i ajunge la pervaz
aduceri aminte
se scurg din sfeșnic
împreunez mâinile
nu las întrebările să scape

zâmbetul
naște o pară de foc prin strigăt
atâta timp cât am putere prin cuvănt
să limpezesc
geamul.