Cenușa pleoapei răsăriri astupă;
Străfulgerări de suliți prin orbite.
Cu teamă creanga-i gata să ezite
Și fibra frunzei leneș să o rupă.

Pulsații reci, artere ruginite,
Fluid cleios turnat pieziș în cupă
Încalcă spațiul tâmplei, să erupă
Broboane reci pe lame de cuțite.

Incertă iazmă, duh pătruns cu sete
Destramă cercu-n care m-am culcat
Și mă alungă-n iureș la perete.

Mă simt din golul clipei aruncat.
Un ochi străin, cu văzu-i de erete,
Zdrobește umbra-n trunchiul despicat.