strașnic
doare
despărțirea
curând
va-nfige
colții-n mine
mi te păstrez
un colțișor
de gânduri
vorbesc cu ele
până-n zori
se face ziuă
trec tramvaie
de-abia apuc
sa te-nvelesc
în câteva cuvinte
îmi vine-apoi
hoinară-n lume
să pornesc
zile în șir am stat
la pândă
să te-ntâlnesc
să mi te-adun
iar când
balsamul lecuirii
vindecă în rană
dorul nestins
pătrunde-n fiecare por
îmi mai rămâne
doar o clipă
să mă scufund
în plasma ei
iar din a timpului misivă
îmi mai permit
un gând să-mi fii

19 ianuarie 2011