Pai ce băă . înainte vreme era ca acuma?
Înainte nu mancam carne așa, în toanta.
O dată pe săptămână sau de doua ori.
Duminica , de sărbători...
Luam reteveiu și îl aruncam după pui.
Dacă îl prindeam, până nu fugea în boji.
În pruni.
Garduri nu erau.
Fiecare îsi stia puiul lui.Nu se furau.
Erau așaa.. căteva să nu mănânce orătăniile,
Razoarele.
În rest , dacă o luai prin fundu grădinilor,
Trceai dintr-o parte în alta satul tot, așa de-a latul.
Povestea moșul...rezemat,
Pe o stănoagă de un gard.

La început le-au făcut de lemn.De dafin.
Apoi ca să tină mai mult de plasă...De sârmă.
Înalte, mai înalte, acum sunt betonate.
Vezi , gardurile deveniseră vii..
Se hrăneau cu invidia,răutatea si lăcomia oamenilor.
Se întindeau ,se întăreau,transformându-se,
După chipul si inima oamenilor
Care se împietreau..
Oamenii nu-si mai zambesc,
Ranjesc..De dupa cate un gard.
Fiecare infige asa cate un gard
Ca un cuțit in trupul lui Isus,
Sfartecat.
Fiecare traieste cu Christosul lui,
Separat.