cînd (di)ana
merge cu picioarele goale
ca o nălucă disperată
din care se revarsă cerul,
el își dă pleoapele peste cap și
îi deschide palmele.
sunt prea frumoase
să-și dea seama că
nu mai are o linie a vieții.

ea își mușcă nervul.
un poem în care
nicu e liliacul prăbușit peste
părul ei
ca o viață pe-un cadavru
îmbălsămat de poeți.