tac stelele
între văzduh
și morminte
tac munții
între vulcane
și nori
focul și apa
sunt
două fețe
ale aceluiași trup
serbăm
ultima explozie
ropotul ni se înalță din ochi
stoluri
de șoimi
chemate de dezrobire
cercuri
se trasează
în micile mlaștini
anunțând sosirea
potopului așteptat
ne ridicăm frunțile
pătate de sete
și de pământ
ne dezgolim

nările s-au plictisit
de mireasma fărâmăturilor
și a lunii
iar gurile închise
nu-și mai încap
strigătul
numaidecât
pântecul își va începe
contracțiile
iar cerul
își va mulge
sânii
plini de lapte
și de înec