azi sunt castelul de nisip
ce nu-și mai află malul
zidit din nenoroc și fără chip
pe care-l șterge valul

copilul vesel care-am fost
n-a mai venit ca să se joace
mă plânge marea fără rost
ca pe corăbiile ei plecate

s-a prefăcut nisipu-n alge
și m-a uitat copila blondă
o lacrimă între catarge
iubire cu ochi verzi și blândă

lut modelat din sacrul lut
cu arabescuri de visare
destin cu dor de absolut
în colbul vremii sunt uitare

din dulcea sete de frumos
m-am înălțat altar iubirii
o clipă fost-am chiar faimos
dar ruina mă dedă pieirii

pe golgota speranței înălțat
nebun să mă contemplu
în taina lumii inițiat
m-am vrut în piatră templu

dar nu-s decât castelul de nisip
s-a prăbușit în mine planul
neputincios și fără chip
cu fiecare zi mă șterge valul…