Cât sunt departe, nu te întrista,
Căci soarele ne este martor viu
Că tot ce văd, ce simt, că tot ce scriu
Sub raza sa, va oglindi în ea

Câte un vers, câte un gest sublim,
Ce te vor anunța că eu, de-aici,
Privesc același cer. Când te ridici
Să mă creezi, ca "Marele-Anonim",

În gândul tău, cu doru-ți larg deschis,
Să lași în inima-ți lumina mea!
Ca-ntr-un triunghi, privirea ne-o oprim

Pe-o stea, cu brațele-ntr-un cerc închis.
Când depășim imaginația,
Cu Universul ne-nsărbătorim!