ce greu adormi tu, iubire, uneori
cu ochii tăi mari și adînci mă privești
și-mi ceri mereu suspinînd pînă-n zori
să-ți șoptesc iar și iar la ureche povești…

ce greu adormi tu, în fiece noapte
cînd eu cad în somn ca un val ostenit
tu mă cerți și mă chemi și mă mîngîi cu șoapte
pînă ne dezmiardă un nou răsărit…

ce greu adormi tu și mă trezești cu-n sărut
și simt cum tăcerea mea te revoltă
și-mi vorbești mereu de un nou început
pînă se stinge ultima stea de pe boltă...

ce greu adormi tu, cu glasul înfrînt
abia înspre zori ațipești suspinînd...
ce să-ți mai spun oare și ce să-ți mai cînt?
să adormi în sfîrșit și tu surîzînd...