Dă-mi, Doamne, viață cu sacul
Să am la spate ce căra,
Și iartă-mă că am pierdut acul
Și acum n-am cu ce-l cusea.

Și curg bucuriile din el
Ca un râu de vise încâlcite.
Iar dacă nu mă înșel,
Visele de-o piatră sunt lovite.

Pune-mi, Doamne, viața într-o plasă
Să am pe umeri ce căra –
Fericirea mi-a promis că-mi lasă
Zâmbetul – să-mi șteargă lacrima.

Întind mâna și adun lumină
De la flori, de la o stea…
Viața de speranțe vreau să-mi fie plină –
Pune-mi, Doamne, în palme dragostea!