alexandra îmi recită la telefon
cam până își pierde glasul
soarele răsare din esofagul ei
mă încălzește ușor la urechi
îmi face bine
ating vocea fină ca pe o apă mov

joia vine la mine
îngerii se retrag în capelă
unde miroase a vopsea
ne sucim
obosiți înspre perete

plimbările multe au farmecul lor
pantofii lustruiți
pocnesc trotuarul
merg ca un duh de câine
mă înțeapă scurt în piept
și îmi vine pe gât acid gastric
voi face bătături repede

încă nu e primăvară
câteva ramuri vibrează ascuțit
după care se înnegresc spre mine întrebător
dau din umeri