C-un soi de nebunie te asemeni
Și nu lași timpul lesne să decurgă
Secundele, pe calea demiurgă,
Oprești cu ochii tăi plăpânzi și gemeni.

De tine setea-n nemurire curgă
Și încolțească ai iubirii germeni
Și când te văd, superlativii termeni
Nu îndeajuns mai pot să te parcurgă.

Vederea ta mă nimicește aptic
Iar când pășești o faci ca într-un vis.
Mi-e văzul plin de-a ta făptură, raptic

Și nu găsesc nici unele de zis.
Și-a fi a mea e o vecie, faptic,
Un drum strălucitor dar interzis.