Pe când eram mai tineri, cu pieile frumoase
Și indecent întinse între nisip și soare
În unde de mătase eu ți-am cântat prin oase
Netemători de vremea uitărilor amare

Adesea fericirea a fost atât de-aproape
În caramel, în vodcă, în răsuflarea ta,
În cântece de ape, eu ți-am dansat sub pleoape
Dar n-am atins-o, poate ne vom putea ierta

Pentru a nu se pierde, fără de călăuze
Noaptea, în labirintul cu zei ascunși sub mască
În umbrele ursuze, eu ți-am sculptat pe buze
Iubirea, ca oricine să poată s-o citească