Aerul rece mușcă din obrajii moi,
Vântul agață cu ghearele-ntinse
Pădurea cu totul, copacii din noi,
Și crengile moi, cad învinse.

Ai văzut? Pe culmile-acelea golite,
E nea, din-aceea de iarnă, e alb
Iar păsări în zbor sunt zbârlite.
E ultimul suflu de frig. Ninge slab...

Eu strig: este nor și e frig și e vânt!
Narcisele albe îngheață, cântând
Sinfonii, ce te-ascund în mormânt
Iar norii dansează...dansează valsând.

Aerul rece, e mult mai aprig atunci
Când vântul, cu ghearele-agață
Pădurea din noi, iar tu nu apuci
Nici să vezi primăvara la față.

Rezistă frumoaso cum ți-am arătat,
E frig! Și ce dacă voi spune.
Un vânt arțăgos te-a îndepărtat,
Tot vântul la loc, te va pune.