E săptămâna patimii, e post de dulce
Căci vine ziua când păcatul e divin
Și se revoltă sângele pe cruce
Din spini și din piroane curge vin

Își lasă Tatăl, Fiul să mai moară
Ca noi să credem încă în destin
C`-o să-`nviem a nu știu câta oară
Făcându-ne din ouă și din miel festin

Și cerne peste noi cu lumânări aprinse
Încă nu-i vremea să dăm ortul
Mai înviem în noi speranțe stinse
Barbari ce jeluim, cântându-și mortul

Nu Lui, ci nouă ne rostim prohodul
Aici, acum, nu-n vremea de apoi
Căci răstignit pe cruce ni-i norocul
Iar moartea nu-i în cer, ci e în noi!