Locomotive mici de plumb veneau încet
era o liniște în mersul de metal
molatici se odihneau fochiștii pe lopeți lucioase
la geamuri cu ușorii rotunzi
argintii

etern scoteau pe coș în loc de fum
reci sârme pălind plumburiu
în spate cât-de-multe-știau-duce
(de parc-ar fi fost din Craiova lui ban)
vagone vagoanele mici

adăstau în afete de plumb
sus pe platforme tronând falnice tunuri
la stație urcau soldați de plumb
cu lăncile îndreptate înainte
pe surii cai precum argintul
același loc brumat strălucind

lângă peron plângeau femei de plumb
cu lacrimi negre oxidând obraze
în mâinile subțiri aproape tremurând
spre trenul lucitor păreau că flutur
batistele cu irizări de staniu-
lungi